Poluarea Solului

Poluarea solului

Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de suprafata, cat mai ales a celei subterane.

Poluarea este deosebit de evidenta si in cazul solului. Deseurile de tot felul care nu au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uratesc natura tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei. Inca o contradictie a civilizatiei: alaturi de capacitatea de a creea un mediu de viata acceptabil, chiar si in spatiul cosmic, sta rezolvarea precara a salubritatii solului. Dar deseurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus actiunilor poluarilor din aer si apa.
Intr-adevar, solul este locul de intalnire al poluantilor. Pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate. Aproape toate deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de autobuz pana la autoturismul abandonat, de la picatura de ulei scursa din tractorul care ara campul pana la groapa de gunoi cu diverse deseuri, toate sunt poluari directe ale solului. In orase deseurile sunt inlaturate mai mult sau mai putin sistematic. Daca nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitand poluarea la suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in panza freatica.
Ce poti face tu?

Arunca doar in spatiile special amenajate deseuri precum: sticle, sticle de plastic, cutii de aluminiu! Ele pot fi RECICLATE!

Afla adresa celui mai apropiat centru de colectare a deseurilor de hartie! Organizeaza impreuna cu clasa o campanie de colectare a hartiei!

Poti dona bibliotecii clasei, bibliotecii scolii sau altor copii cartile si revistele care nu-ti mai folosesc, dar care sunt in buna conditie. Astfel poti deveni un bun cetatean!

Solul


Principala insusire a solului este fertilitatea, adica insusirea de a pune la dispozitia plantelor apa si substantele hranitoare necesare cresterii si dezvoltarii lor. Solul este si suport pentru plante, deoarece acestea isi fixeaza in sol radacinile.

masura la transformarea scoartei terestre, prin exploatarea resurselor minerale si materialelor necesare traiului zilnic. Ajutat de mijloace tehnice mereu mai perfectionate, omul reuseste din ce in ce mai mult sa schimbe fata Pamantului dupa vointa sa.

  • Ca sa procure hrana, omul ara pamantul pe suprafete intinse.
  • Pe terenurile neproductive aduce pamant roditor, pe care-l asterne cu grija.
  • In unele zone sapa terase, pe coastele dealurilor si chiar ale muntilor, creandu-si ogoare pentru agricultura.
  • Pentru a-si usura transporturile, omul construieste drumuri, cai ferate, sapa tuneluri pe sub munti si pe sub stramtorile marilor, tunele pentru metrouri pe sub orase, canale pentru navigatie.
  • Ca sa apere pamântul de valurile navalnice ale marilor s-au ridicat diguri.
  • De asemenea, omul indreapta tarmuri, construieste plaje, combate inundatiile si seceta, creeaza lacuri, etc.

Invelisul solid de la suprafata Pamantului este acoperit de un strat afanat, care este influentat de conditiile de mediu in care s-a format. Acest strat se numeste sol. El este alcatuit din materie organica si anorganica.
Principala insusire a solului este fertilitatea, adica insusirea de a pune la dispozitia plantelor apa si substantele hranitoare necesare cresterii si dezvoltarii lor. Solul este si suport pentru plante, deoarece acestea isi fixeaza in sol radacinile.

Cum protejam solul?

Masuri de prevenire si combatere a poluari solului:


  • colectarea igienica a deseurilor menajere in recipiente speciale, pe cat posibil colectarea selectiva, pe tipuri de deseuri;
  • indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a deseurilor colectate, reciclarea, valorificarea sau eliminarea controlata;
  • folosirea rationala pana la reducerea completa a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura si silvicultura;
  • supravegherea atenta a activitatilor potential poluante (de tipul forajelor
    pentru petrol);
  • colectarea (recuperarea), transportul, reciclarea si valorificarea deseurilor, sau, cand acestea nu mai sunt posibile, eliminarea lor prin depozitarea in rampe ecologice, aplicandu-se principiul celor 3R: recuperare, refolosire, reciclare.

Poluarea Apelor


Multa vreme am crezut – sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut  - ca apa, prin imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani – in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente – pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.


A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare.

Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.

Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.



Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.

O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.


EFECTELE POLUARII APELOR


Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.





Poluarea chimica a apelor  afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.

Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.

De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.

Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.

Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.

Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.

Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in   

ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid.                                              

Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica  oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii.

Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare.



Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este  o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.

Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Masuri:
•Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive dinape reziduale;
•Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vedere are tineri isi neutralizarii reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;
•Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane

•Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de colectare;

        Micu Georgiana                                  Cucos Oana

Poluarea Aerului

Poluarea aerului poate fi
 considerată 
o importantă agresiunea omului 
modern asupra mediului. Odată cu
 revoluţia industrială de 
la sfârşitul secolului al XVIII-lea, 
amprenta omului asupra
 învelişului atmosferic s-a făcut tot 
mai simţită.

Poluarea aerului poate fi împărţită în
două categorii, în funcţie de sursele
de poluare :




poluare naturală şi poluare artificială.
În prima categorie intră vulcanii. 
Aceştia au o forţă uimitoare, putând chiar schimba clima
întregii planete. Astăzi vulcanii activi din Europa se găsesc cu
 precădere în Islanda.
 Incendiile naturale de vegetaţie sau furtunile de nisip din deşert 
pot fi considerate surse 
naturale de poluare, dar nu se pot compara cu forţa distrugătoare a
 vulcanilor, exercitată prin 
substanţele gazoase eliminate în atmosferă (cenuşa vulcanică, vapori de apă, 
dioxid de carbon).


Sursele de poluare artificială sunt o mare problemă a epocii moderne. Pe lângă efectele negative asupra sănătăţii oamenilor, poluarea distruge stratul de ozon, ce ne protejează de efectele negative ale radiaţiilor ultraviolete. Ozonul filtrează cea mai mare parte a ultravioletelor de tip C, care au proprietăţi mutagene asupra celulelor pielii, însă datorită găurilor din strat, tot mai multe astfel de radiaţii ajung pe Pământ.
Temperatura planetei creşte tot mai mult. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea de efect de seră, poate avea consecinţe grave asupra societăţii: fiecare grad în plus va dilata apa din oceane, astfel nivelul mării va ajunge deasupra oraşelor de coastă. Nivelul oceanului planetar va creşte şi datorită topirii gheţarilor.

Principalul poluant artificial al planetei este industria. Necesare unui stil de viaţă modern, uzinele sunt prezente în mai toate oraşele lumii. În jurul termocentralelor (produc energie electrică prin arderea combustibililor fosili) sau al uzinelor metalurgice există zone întinse, pe zeci de km, unde, pământul conţine sustanţe toxice emanate de coşurile de fum al uzinelor. Aceste substanţe, odată ajunse în atmosferă, se întorc pe pământ cu apă de ploaie, astfel ajung în pânza freatică şi pe plantele cultivate.

Ce substanţe ajung în atmosferă şi ce efecte negative au asupra sănătăţii noastre?
1.    Cadmiul – folosit în fabricile ce produc baterii şi în industria plasticurilor. Odată ajuns în atmosferă, este inhalat de oameni. Se va depozita la nivelul rinichilor, afectându-i. Se elimină într-o perioadă lungă de timp, iar semnele intoxicaţiei cu cadmiu sunt: durerile de cap, febra, stări de voma şi boli ale rinichilor.
2.    Plumbul – folosit în trecut ca aditiv în benzină, se mai foloseşte în industria vopselurilor şi la fabricarea bateriilor. Efectele principale ale intoxicaţiei cu plumb se produc asupra sistemului nervos. Se poate depune, ca şi cadmiul, la nivelul rinichilor.
3.    Mercurul – utilizat în fabricarea neoanelor colorate sau alte industrii, mercurul este extrem de toxic. Poate produce paralizii, afecta sistemul nervos sau vederea şi auzul. În trecut era folosit ca tratament pentru sifilis.
4.    Benzenul – este una dintre substanţele cu efect cancerigen, conţinute de fumul de ţigară. Este folosit pe scară largă în industria alimentară, drept conservant. Efectele sale sunt durerile de cap, greţuri, boli ale inimii sau cancer.
Deasupra oraşelor mari, pluteşte „smogul”, o combinaţie de fum şi ceaţă şi o formă particulară de poluare a aerului. Denumirea provine din englezescul „smoke” – fum şi „fog” – ceaţă. De smogul din Londra toată lumea a auzit.
Aerul e al tuturor şi este obligaţia noastră să ne asigurăm că acesta va rămâne respirabil şi pentru generaţiile viitoare. Toţi putem face câte ceva pentru natură: să stingem luminile care ard inutil, să limităm risipa de apă. Planeta nu este numai a noastră, a generaţiei prezente, ci şi a urmaşilor noştri.





EFECTUL DE SERAGazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului. Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece inat ar ingheta oceanele iar oamenii, animalele si plantele ar muri.

Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera, atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald. Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad.


Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua, si dupa toate asteptarile, pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.


Dupa unele estimari, in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat, in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din aceasta cauza, numarul celor care de afectiuni toracice-pulmonare, in special in randul copiilor si al batranilor, este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive.


Gauri in stratul de ozon:


Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui. Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor clorinate, fluorinate in flacoane cu aerosoli, frigidere, detergenti si polistiroli, aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera. Pe masura ce se ridica, se descompun, formandu-se cloridioni, care ataca si distrug stratul de ozon.


Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica, in momentul in care au observat formarea unei gauri in stratul de ozon. Cercetatorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia si in alte parti ale Globului, crescand nivelul radiatiilor nocive. Din nefericire in anul 1995 s-a observat ca si in zona Arcticii si a Europei de N s-au format gauri in stratul de ozon.


Ploi acide:


Ploaia acida se formeaza atunci cand dioxidul de sulf sau oxizii de azot, ambele rezultate ale poluarii industriale, se amesteca in atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acida distruge plantele si animalele. Paduri intregi au disparut din cauza ploilor acide. Mai rau este daca aceste ploi acide ajung in lacuri sau rauri care le duc la distanta, omorand si cele mai mici organisme. Dupa estimarea oamenilor de stiinta pana in anul 2001 vor fi doar in Statele Unite si in Canda 50.000 lacuri moarte biologic.


Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decat sa dauneze Pamantului.

Din cauza incalzirii globale, va creste nivelul marilor, regiunile situate mai jos fiind inghitite de apa. Este de asteptat ca apa sa inghita orasele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apa poate atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii, aparitia unor boli grave si moartea. Sunt modificate si raporturile repartizarii precipitatiilor: regiuni intregi pot fi secate complet, ducand la foamete si la pierderea multor vieti omenesti.

In 1995 in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al saptelea a suferit de astm. Inflamatia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzatii de sufocare. 


Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afectiune ar fi produsa de poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agraveaza simptomele. Principalii vinovati sunt gazele de esapament si gazele formate sub efectul radiatiilor solare din produsele arderii combustibililor.


Siropurile si inhalatiile curative amelioreaza accesele, medicatia preventiva, este eficienta, dar cercetarile continua in directia stoparii acestor afectiuni, care a luat proportii ingrijoratoare.


In zilele noastre atentia este orientata din ce in ce mai mult spre problemele de mediu; multe dintre guverne iau in considerare subiectele “verzi”. In intreaga lume pastrarea resurselor energetice este o problema acuta.


In intreaga lume sunt pornite campanii care incearca sa convinga guvernele sa renunte la distrugerea padurilor ecuatoriale. Populatia contribuie la aceste campanii, prin faptul ca nu mai cumpara produse fabricate din lemn tropical, reducand oarecum cererea pentru acesta. Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului; prin plantarea de arbori tineri.


Un lucru e sigur: in zilele noastre nu mai putem sa respiram aer curat. Freonii au fost scosi din procesele industriale si au fost inlocuiti cu alte substante.


Atmosfera este insa un pericol, ca urmare este in pericol intregul mediu de viata. Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.


                                     Bizgan Diana                                                   Dragomir Madalina