Multa vreme am crezut – sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca apa, prin imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani – in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente – pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
.jpg)
A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana
sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar
avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi
suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare. 
Poluarea se produce atunci cand, in urma
introducerii unor substante determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive
– apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le
face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica,
pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii
organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a
apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele
sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa
apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare,
industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni
mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de
locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea
animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare
concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor
compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor
reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin
plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor
cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai
ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de
ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din
nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa
cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a
copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie
hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele
civilizatiei moderne.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal,
detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 %
proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel
de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se
utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar
datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste
substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum
sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii
in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda
deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau
minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea
termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie
si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei
,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru
cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De
asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele
acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea
metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.
O problema speciala o reprezinta poluarea
radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale
radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a
reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc
energie atomica sau de la cercetarile nucleare.
EFECTELE POLUARII APELOR
Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea
lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii
fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si
nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor
acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si
macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile
de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic
afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din
grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe
de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot
muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale
sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si
a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea
apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe
lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea
biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat
comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la
calitatea apei.
De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange
direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai
bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar
cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma
ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si
pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila,
din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de
poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa
aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea
vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele
alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere
ulizarea mai larga a acestora.
Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este
lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si
faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine.
Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata :
se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.
Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale.
Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi,
ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea
de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.
Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate,
de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au
obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca
in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa
plonjeze si sa ramana scufundate in
ape
foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de
regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de
hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a
se putea smulge din mediul lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de
exemplu in porturi,se constata o saracire generala a florei, care in anumite
cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora
marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si
impiedica oxidarea apei. Se intelege de
la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu
inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile,
rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele
si formeaza sedimente care inabusa fundul marii.
Poluarea perturba, totodata, activitatile economice
din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul
crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si
testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un
prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea
tarmurilor este foarte costisitoare.
.jpg)
Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva
poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie
gandit la nivel universal. Este o mare
satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar
un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.
Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Masuri:
•Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive dinape reziduale;
•Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vedere are tineri isi neutralizarii reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;
•Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane
•Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de colectare;
Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:
Masuri:
•Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive dinape reziduale;
•Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vedere are tineri isi neutralizarii reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;
•Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane
•Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de colectare;